E dovedit științific: cine se aseamănă se adună

Bărbații sunt mai atrași de femeile care seamănă cu ei – prin prisma culorii ochilor, a părului, dar și a gropițelor din obraji și a altor trăsături -, se afirmă într-un studiu realizat de oamenii de știință francezi, informează AFP.

Multe studii au fost făcute deja pentru a determina acele caracteristici care le fac pe femei să fie considerate atrăgătoare din punct de vedere fizic. Cele mai multe dintre acestea se concentrau asupra trăsăturilor care aveau legătură cu concentrația de hormoni și cu fertilitatea (coapse largi etc.).

Cercetătorii de la Institutul de Științe ale Evoluției din Montpellier (ISEM) au avut o abordare diferită, interesându-se de această dată de caracteristici care nu prezentau niciun avantaj evident din punctul de vedere al selecției genetice, precum culoarea ochilor, grosimea buzelor și a genelor.

Savanții de la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), Universitatea din Montpellier 2 și Institutul de Cercetări pentru Dezvoltare (IRD) au încercat să evalueze două ipoteze evolutive.

Prima este ipoteza despre homogamie, un fenomen observat la numeroase specii de animale, care face ca anumiți indivizi să aibă uneori tendința de a alege partenere care le sunt apropiate din punct de vedere genetic – altfel spus, care le seamănă.

Cealaltă este ipoteza denumită „incertitudinea paternității”. „Bărbații ar avea tendința să prefere, la femei, trăsăturile recesive. Astfel, un bărbat ar prefera ochii albaștri sau buzele fine, care sunt caracteristici recesive în raport cu ochii maro sau buzele groase”, fapt care le-ar permite să recunoască la copilul lor propriile lor caracteristici genetice.

Savanții de la ISEM au cerut mai întâi unui număr de 100 de bărbați să aleagă din mai multe fotografii care prezentau chipuri feminine pe acelea pe care le considerau atrăgătoare.

Rezultatele, publicate miercuri în revista americană PLoS One, au arătat faptul că bărbații aleg de preferință chipurile cu care ei au în comun anumite trăsături fizice.

În a doua etapă, savanții au analizat fotografiile unor cupluri reale, care aveau cel puțin un copil, pentru a determina dacă aceste preferințe genetice aveau o influență asupra alegerii partenerului de viață.

Rezultatele au arătat și în acest caz faptul că partenerii de cuplu au mai multe trăsături faciale în comun decât doi indivizi luați la întâmplare din populația totală.

În schimb, datele obținute nu au putut să certifice ipoteza „incertitudinii parternității”.

Savanții de la ISEM vor să studieze în detaliu importanța pe care homogamia o are asupra procesului de alegere a unui partener sexual și să afle în special dacă descendenții unui cuplu alcătuit din parteneri apropiați din punct de vedere genetic prezintă vreun avantaj evolutiv. Ei doresc, totodată, să afle dacă acest fenomen este local, propriu Occidentului, sau dacă el poate fi observat și în alte civilizații.